Că toată vălmăşeala de sentimente paterne, s-ar fi îmbibat în scârba ce o port astăzi faţă de anumite dimineţi de septembrie.
Erai un praf de năpastă care îngreuna omenirea.
Aveai însă, o fericire umilă care-mi permitea să construiesc o răzvratire în mine, ce astăzi s-a preschimbat într-o revoltă grea.
O revoltă ce-mi dă sentimente de putere, siguranţă şi o anumită schimonosire de mândrie.
Mi-e teamă că de ceva vreme, te-au şters de pe faţa pământului.
