E drept că mai există sentimente nepătrunse încă, dense şi îngrozitoare.
Nu ştiu ce e mai trist.Să vrei şi să nu poţi,
sau să vrei, să poţi şi să afli că nici măcar nu există.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
About Me
Lista mea de bloguri
Daca nu exista ai putea sa ti-l faci tu. Din vise, ate si cârpe. :)
RăspundețiȘtergere:)
ȘtergereMa bucur mult sa te citesc si aici!
Fiindca uitam adesea cine suntem, ne-ar fi mai simplu sa ne abandonam acestei stranii exuberante a neantului care ne va purta lent, dar inevitabil catre un final obscur de gheata...
RăspundețiȘtergereNu m-am gandit la varianta asta desi poate ca am ajuns sa intalnesc lucrul acesta de mai multe ori, adica "nimicul"
RăspundețiȘtergeredin pacate, cred ca ni se inampla fiecaruia.
Ștergerecred ca mai trist de atat e sa fii impietrit...orice varianta e mai buna decat sa nu simti...cata vreme simti nu esti ,,un mort viu,,...
RăspundețiȘtergereasa e, pana si suferinta e mai buna decat orice sentiment inexistent.
ȘtergereOare cum e sa simti ceva frumos, sa zambesti, sa-ti creasca alte aripi, pe nevazute, si sa stii, in acelasi timp, ca vitorul nu are loc pentru implinirea acelui vis? Ii poti spune inimii sa nu mai spere?
RăspundețiȘtergereCred ca aceasta e adevarata suferinta: sa-ti rupi singura incercarea din teama de a nu o vedea rupta.
Frumos spus, si nu ma tem sa iti dau dreptate.
RăspundețiȘtergereNu stiu altii cum sunt, dar eu ma inchid in mine la orice semn de schimbare emotionala.
Multumesc pentru sensibilul comentariu.