Strigă tare, zbiară chiar
să te poată auzi trupul!
Fericirea.
fericire tânjesc
în toată carnea,
în bietul meu încremenit
suflet.
Îmi ceri ascunsul.
A putrezit, tu nu vezi?
Fericirea, s-a măcinat
în tine, omule!
Am orbit, văd...
a existat poate uniform
undeva, în zona îngustă
din partea stângă şi n-am
comunicat cu ea.
S-a regenerat, cred
în alt mine.
Şi mi-e teamă,
mi-e teamă c-am murit
în fericire
şi nu ştiu.
Scrii superb...in masura in care,ceea ce vine din suferinta,poate fi numit "superb".
RăspundețiȘtergereIar fericirea are intensitatea pe care noi i-o dam...sper sa invii in fericire,si sa stii.