Ar fi trebuit să muşte raţiunea din mine când te văd, în
fiecare zi, mergând cu mintea hibernând pe langă mine.
Mă doare mai mult locul tău bine înfipt printre celelalte
suflete.
Şi incomoditatea ce o simt eu, printre semenii mei.
Ar fi trebuit să mă eliberez de constrângeri şi să cresc
cumva din mine însămi.
Mi-e teamă însă, că n-am loc.
n-ai idee cate locuri ai, trebuie doar sa alegi
RăspundețiȘtergeredoar sa le vad
RăspundețiȘtergereteama e un ucigas tacut ... prea des ucide in tine ceea ce ai putea sa fii ...
RăspundețiȘtergerescrii frumos si adevarat.
RăspundețiȘtergere