Repetate nopţi

 Fă-mă să râd soare,

Acum, când murim în copilărie.

Orbul ne ghidează rânjind

în seva aerului,

izbit în fiecare obraz,

temându-mă,

să nu stiu să mor mâine.

Uit să arunc sufletele de ieri.

Mor în fiecare trup răstignit de respingeri.

Teama

Ce-ţi doreşti?
Strigă tare, zbiară chiar
să te poată auzi trupul!

Fericirea.
fericire tânjesc
în toată carnea,
în bietul meu încremenit
suflet.

Îmi ceri ascunsul.
A putrezit, tu nu vezi?
Fericirea, s-a măcinat
în tine, omule!


Am orbit, văd...
a existat poate uniform
undeva, în zona îngustă
din partea stângă şi n-am 
comunicat cu ea.
S-a regenerat, cred
în alt mine.
Şi mi-e teamă,
mi-e teamă c-am murit 
în fericire 
şi nu ştiu.

Eşec

Am încercat să te susţin

clipă de clipă,

moarte de moarte.

Mă zgârie un galben

murdar

ce răzbate tăcut în verdeaţa

copacului mort.

mi-e dor de singuratate

şi nici cândva

nu te-am aşteptat.

e-atâta veselie în juru-mi

încat par a fi un om

crescut de cai

şi nu de oameni.

Nimicul ăsta nu mai pâlpâie

Şi teamă imi e

Că sila asta mi s-a transformat

În plans.

Nu vezi?

Bach pentru noi

Şi-a scris preludiul.