miercuri, 13 februarie 2013

Am uitat cum e să fii.
E drept că mai există sentimente nepătrunse încă, dense şi îngrozitoare.
Nu ştiu ce e mai trist.Să vrei şi să nu poţi, 
sau să vrei, să poţi şi să afli că nici măcar nu există.

9 comentarii:

  1. Daca nu exista ai putea sa ti-l faci tu. Din vise, ate si cârpe. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Fiindca uitam adesea cine suntem, ne-ar fi mai simplu sa ne abandonam acestei stranii exuberante a neantului care ne va purta lent, dar inevitabil catre un final obscur de gheata...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu m-am gandit la varianta asta desi poate ca am ajuns sa intalnesc lucrul acesta de mai multe ori, adica "nimicul"

    RăspundețiȘtergere
  4. cred ca mai trist de atat e sa fii impietrit...orice varianta e mai buna decat sa nu simti...cata vreme simti nu esti ,,un mort viu,,...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa e, pana si suferinta e mai buna decat orice sentiment inexistent.

      Ștergere
  5. Oare cum e sa simti ceva frumos, sa zambesti, sa-ti creasca alte aripi, pe nevazute, si sa stii, in acelasi timp, ca vitorul nu are loc pentru implinirea acelui vis? Ii poti spune inimii sa nu mai spere?
    Cred ca aceasta e adevarata suferinta: sa-ti rupi singura incercarea din teama de a nu o vedea rupta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumos spus, si nu ma tem sa iti dau dreptate.
    Nu stiu altii cum sunt, dar eu ma inchid in mine la orice semn de schimbare emotionala.
    Multumesc pentru sensibilul comentariu.

    RăspundețiȘtergere