duminică, 10 martie 2013

"Vei fi atât de singur încat iţi va fi dor chiar de călăul tău"



Aşa că prefer să te las să mă regreţi.Pentru că mă vei regreta, sunt sigur.Te-ai obişnuit ca în această singuratate să ai măcar pe cineva.Pe deasupra, acum ştii că zeii cu care te-ai înfruntat au murit şi că oamenilor nu le pasă de tine.Vei fi atât de singur încat iţi va fi dor chiar de călăul tău.Credeai că pazeşte cineva cărările spre munte pe care a crescut iarba?Nu le pazeşte nimeni, pentru că nimeni nu vrea să vină aici.
Ah, simt cum urcă în mine un râs nebun când mă gândesc cum vei aştepta în zadar să vin măcar eu.In sfârşit, mă va dori cineva...De fapt, tot te voi devora, dar altfel...

Vulturul izbucneşte în râs.Apoi, sub privirea uluită a lui Prometeu, işi zdrobeşte capul de stancă.


O.Paler - "Rugaţi-vă să nu vă crească aripi."

5 comentarii:

  1. Dar Prometeu e mai de nesfaramat decat stanca lui si mai rabdator decat vulturul lui.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sentimentul de singuratate e groaznic. Cred ca toti suntem singuri in esenta...iar ceilalti sunt doar o luminita ca sa nu "se vada" bezna in care traim.

    RăspundețiȘtergere
  3. Asa este.
    Ne-am nascut singuri, si tot asa murim.
    Din pacate, se intampla deseori sa fim singuri si intre cele doua granite.

    RăspundețiȘtergere